Romania – Olanda 1-4

Cum spuneam in postul anterior…am fost la meci. Chiar nu au contat cei 500 de km (dus-intors) facuti in cateva ore. Chiar nu a contat oboseala sau efortul financiar. Totul a fost la superlativ: si stadionul National Arena…care e mirific si publicul (peste 53.000 de de persoane) dar chiar si meciul. Am pierdut…dar care-i problema? Ne-am dus la un spectacol…si am avut spectacol. Nu din partea echipei noastre (atat putem si noi) ci din partea echipei adverse. Nu trebuie sa fii un mare specialist in fotbal sa vezi ca Olanda chiar este o echipa MARE. Tactic…au jucat impecabil. Ne-au dominat exact atunci cand trebuia…si cat trebuia.

Rezumat meci Romania – Olanda 1-4

O echipa mare nu alearga de nebuna 90 de minute pe teren. Alearga mingea…nu jucatorii. Accelereaza exact atunci cand trebuie…si cum trebuie. Intr-adevar arbitrul ne-a dezavantajat (chiar daca finut…a tinut cu ursul)…dar nu poti pune pierderea asta pe seama arbitrului. Din tribuna se vedea exact asezarea in teren a jucatorilor. Chiar daca sunt olandezi…disciplina era nemteasca….si chiar daca ai nostri au pierdut…a fost un spectacol frumos. S-a vazut ca jucatorii lor costa milioane de euro…ca ai nostri au facut ce stiu eu sa faca…sa dea mingea inapoi…sa o arunce peste aparatori…poate poate o va prelua cineva.

Publicul….incepe incet incet sa se civilizeze. La un moment dat cei de la peluza nord (inelele 2 si 3) au inceput scandarile impotriva ungurilor Ca parca noi jucam cu Ungaria…nu cu Olanda)….dar au fost imediat taxati de marea majoritatea a restului de spectatori…cu fluieraturi. Dupa ceva timp au mai avut o tentativa…taxata imediat cu fluieraturi…fluieraturi care spuneau: nu…noi nu suntem de acord cu ceea ce spuneti. Sincer nu ma asteptam. In schimb Mitica Dragomir…a tot fost trimis…la “brutarie” 🙂

funblog team sau pescari hoinari team

Legat de stadionul National Arena. E pacat ca macar o data in viata sa nu intri pe el. Am reusit sa facem si noi un lucru cu adevarat bun si frumos. Si dupa parerea mea…e chiar impecabil.

P.S. Daca vom fi sanatosi…la anul in septembrie mai facem un drum la Bucuresti…ca se joaca Romania – Turcia 🙂

Hai Romania!!!

Asa o sa strige deseara funblog team…sau pescarihoinari team…pe stadionul National Arena. Banuiesc ca vom mai striga si alte lucruri….dar fiind un blog serios…nu le pot reproduce aici 🙂

Ne-am luate bilete la Peluza Nord acum cateva saptamani (de fapt atunci s-au platit si s-au rezervat…ca fizic biletele au ajuns la noi vineri) Nu aveam cum sa ratam ocazia si sa nu vedem life Romania – Olanda. Ca vor pierde sau voi castiga ai nostri…mai putin conteaza. Noi ne ducem in primul rand pentru stadion si pentru atmosfera. Vor fi cu siguranta peste 50.000 de oameni care vor sa vada in spectacol frumos. Si sper sa avem parte de acest spectacol…si la sfarsit sa iesim si castigatori. Ar fi 4 victorii din 4 meciuri.

Am inteles ca se vand deja bilete la poarta stadionului cu 100 de lei…bilete care in mod normal costa 20 de lei (peluza, inelul 3). Ce inseamna sa fii gospodar si sa iti faci rezervare pe net cu cateva saptamani inainte. In afara de pescuit…cand plecam de nebuni sute de km pentru un peste (asta in cazul fericit in care il si prindem)….ne ducem de nebuni alte sute de km….pentru un meci. Si deja ma gandesc cu groaza…ce trafic va fi in Bucuresti. Dar….ce mai conteaza. Nebunia…e nebunie….si la ea chiar ne pricepem si noi 😛

P.S. HAI ROMANIA!!!

Interesant de tras concluzii…dupa citire

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.
– Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.
– Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?
Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.
– Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.
– Dormim până târziu, pescuim puțin, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântîm la chitară câteva cântece și tot asa…. Avem o viață plină.
Turistul i-a intrerupt,
– Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, veți putea cumpăra o barcă mai mare.
– Și după asta? au întrebat pescarii.
– Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.
– Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.
– Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani. a replicat turistul.
– Și după asta?
– După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!
– Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.
– După asta, veți putea să vă retrageti din afaceri, să traiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrandu-vă cum vreți voi.
– Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani? au întrebat mexicanii…

P.S. Si as mai adauga eu…daca prindem mult…si mai mult…si din ce in ce mai mult…va mai exista peste niste ani vreun peste in apa….sau ne vom uita la poze cu ei…intr-un muzeu???

Pescuit….cu cainii

Se stie de nebunia pescarului. Ca marea majoritate au nebuniile lor. Nu ii mai intereseaza de nimeni si de nimic si pleaca de nebuni in cautarea celor mai bune locuri de pescuit si a capturilor cele mai mari.

Dar unii pescari…chiar isi imping imaginatia la maxim 🙂


Deci cum ar fi sa nu mai cari dupa tine tot arsenalul de pescuit…si sa pleci la peste doar cu…doi caini 🙂

P.S. Ma gandeam…cum ar scoate ei la mal un crap…de vreo 10 kile asa 🙂

Si la fel…se termina

Cu negura….dar si in juvelnice.

Iesirea de toamna s-a facut la Dunare la Cotul Pisicii Galati. De obicei era o iesire “sfanta” si se facea la balti private. Pe considerente financiare am ales varianta cea mai ieftina….Dunarea unde toata iesirea ne-a ajuns pana in 200 de lei.

Locul (in apropierea baltii Zatun) era unul cu potential. Ne-au confirmat acest lucru prietenii pescari din Galati care au fost weekend de weekend. Si aproape de fiecare data au prins, de la ciortan sub kil’ pana la crap de 13 kile’. Dovada aici Locul este la cativa km de Galati (nu stiu cu exactitate…dar pana in 10 km sunt). Drumul destul de bun (mai putin partea cand treci peste calea ferata) si cand cobori de pe dig si mergi o portiune prin padure. In schimb este destul de multa mizerie pe mal…dar si in apa (de multe ori la recuperari am scos tot felul de pungi)

Joi dimineata inainte de a se lumina am fost pe malul apei. Era o ceata densa de a trebuit sa mergem foarte incet pe ultima portiune a drumului, ca abia vedeai la cativa metri in fata. Ne-am ales locurile si cu exceptia celor doi unditari din grup….fiecare a aruncat cam 4-5 lansete. Ca momeala….baza a fost mamaliga. Mamaliga simpla (malai…dar nu grisat, faina….si sofran) La un moment dat am incercat sa o combin cu niste mix de crap cu tot felul de arome…dar se pare ca pestele de Dunare nu e invatat cu astfel de delicatese. E invatat la varianta clasica. Din pacate nu am avut parte de categoria crap. Nici mic…nici mare…ca nu a fost deloc.

Am mai incercat la monturi clasice (carlig jos si plumb culisant, carlig jos carlig sus si intre ele plumb culisant, plumb jos si carlige sus….dar si la carlig jos carlig sus si intre ele momitor) cu rama neagra, rama rosie pufulete, viermusi, porumb….dar in afara de cateva platici (frumusele e adevarat) nu s-a mai prins altceva. Si asta se intampla joi…ca vineri nu am mai avut parte nici de acele platici. Joi am incercat si la salau sau stiuca. Cumparasem carasei pe care i-am pus in ancore….dar nimic.

Joi noaptea ne-am incercat norocul la somn. Carlige mari….buchet de rame negre sau guvizi. Din pacate somnul asteptat cred ca tragea si el un pui de somn ceva….ca nu a vrut sa puna gura. Ciudatenia….ca nici raci nu erau. Raci care erau frecvent in zona (dovada era in guvizii mici mancati…sau in ramele facute franjuri imediat) Desi ne programasem sa stam doua zile si doua nopti….din motive de “neprindere” am decis sa renuntam la a mai sta in ultima noapte.

Cel mai castigator a fost cel mai unditar dintre unditari Stefan care a stat cumintel si linistit cu undita in mana…si a tot butonat la obleti.

Je

Godfather

si pretenu’ Petrache (care pe aceasta cale ii multumim frumos si respectuos pentru frumoasa si buna lui saltea 😛 )

am cam stat si am somat. La fel si Laurentiu si Lulu.

P.S. Dezamagirea cea mai mare nu a fost ca nu am prins….ci a fost ca nu am prins si noi doi crapi…sa putem face un bors de peste (eram pregatiti cu toate ingredientele…dar ne-a lipsit ingredientul principal…pestele 😛 ) Explicatia ca nu am prins nici noi…nici cei din jurul nostru: Dunarea a crescut cu 25 de cm. Asa ca…e bine de evitat sa mergi la peste in ziua cand creste apa…sau a doua zi.

Advertisement
November 2017
M T W T F S S
« May    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930