Posts Tagged ‘lansete’

Pescuit la stiuca .. continuare

Pe la 7.30 eram cu toate in apa… dar stiuca nu se sinchisea de carasii nostri…si ce sa facem? Am mai vorbit, ne-am mai laudat fiecare cu ce scule si-a mai luat… chestii de pescari fara activitate…

Cel care a spart gheata, a fost cel mai rabdator pescar care il cunosc…adica unQ Lulu, o marlitza mai mititica:

In mintea noastra ea are 40 de cm. A doua, tot in contul lui se pune… chiar daca pana sa vina omul cu clestisorul sa-i scoata struna dintre dinti, Nemesis a facut repede, o poza cu ea.

A treia a venit la scurt timp dupa, si a fost trecuta in contul meu.

dupa asta, nimic..

Asta e, ne-am facut damblaua ca sa zic asa. De tocana nu am facut , dar ne-am relaxat un mic, am mai uitat de probleme.

Nemesis la rama rosie a luat un ghibortz, iar eu din 50 de lansari la lingurita, in diverse locuri, nici o muscatura.
In incheiere va arat cum arata una din momeli, cand am scos lanseta la plecare.

Cred ca nu este facuta de stiuca isprava (coana mare e prea lacoma sa umble cu jumatati), ci de rac.

P.S. Pozele au fost facute cu Sony DSC-HX1

De…toamna trecuta

Eu am cam terminat-o cu pescuitul pe anul asta. Sau poate totusi cine stie, peste ceva timp sa incerc sa ma duc si eu la stiuca. Dar deocamdata timpul este destul de calduros. Lucru care nu prea ii place stucii. Desi anul asta cred ca a fost anul stiucii. S-a prins marlita la Dunare ca la balamuc.

Eu mi-am cam strans sculele si le-am pus la iernat. Dar stau ca pe ghimpi. Stau si ma gadesc la urmatoare iesire…chiar daca sigur va fi la primavara. Si deschid calculatorul si ma uit nostalgic la poze. Si mi-am amintit de iesirea de anul trecut din toamna. La balta….neah…nu dam nume 😛

Si unul dintre primele lanseuri. Imi amintesc ca nu ne-am dus in locul in care ne duceam de obicei. Hai sa dam la intinsura ca dam lovitura. Intr-adevar dadeam lovitura…dar pe fata. Ca am nimerit un loc in care erau miliarde si miliarde de tantari…fomisti. Il loveai, il omorai…dar chiar si mort si tot mai sugea sange cateva secunde 🙂

Si prietenul si partenerul si mai ales nasul meu care a avut prima captura a zilei. O ciortanica bineinteles. Dar din cate imi amintesc, cam si singurul peste din locul ales dupa “feeling-ul” lui Godfather Pacat ca a avut un feeling prost 😛

Asa ca dupa cateva ore ne-am zis. Ca nu prindem nu prindem, dar la noapte si a doua zi dimineata, ne vor omora tantarii. Asa ca am plecat dupa feeling-ul meu, feeling care absolut intamplator a dat rezultat 😛 Noaptea am prins crap de 4 kg. Frumos exemplar. La ce a fost prins? La montura clasica cu doua carlige si plumbul jos si ca momeala…rama rosie. Ca mi-au zis multi. Bai esti nebun…cum naiba prinzi tu crap..la rama rosie. Uite ca prind 🙂

Ca cap am una bucata lanterna…dar mai meseriasa. Costa in jur de 50 de lei si e varianta calitativa cu un singur bec cu halogen. Merge cu patru baterii, preferabil acumulatori ca bateriile normale sunt consumate destul de repede. Fasciculul de lumina se poate regla si lumineaza la zeci poate chiar sute de metri. Chiar daca e mult mai scumpa decat lanternele de cap cu leduri…merita investitia.

Dupa ce am scos crapul, am pus rama in carlig si am aruncat, m-am gandit sa scot si lanseta cea mai proasta a mea. E cumparata acum cativa ani din piata d ela rusi. “Partoneta” o dezmierd. Si ori face treaba ori nu? Desi am scos-o la noroc…aveam in ea una bucata salau cam la 1 kg. Un peste frumos si negru…fiind foarte multa vegetatie in balta respectiva. Am avut pluta din aceea mare si in carlig pestisor viu.

A doua zi am prins la aceeasi montura cu pluta mare si peste viu una bucata stiuca cam la 2 Kg. A fost contabilizata la Godfather. El a tras si a mulinat. Dar era tot faimoasa mea “Partoneta” 🙂

P.S. Pacat ca nu putem sa spunem numele baltii (ei bine putem…dar nu vrem 😛 ) dar cred ca este una dintre cele mai frumoase balti. Salbatica si cu foarte multe specii de peste. Am prins de la caras, rosioara, platica…pana la stiuca, salau, somn si crap. In schimb este cam costisitoare. 120 de lei 24 de ore. Se poate sta si noaptea si nu te intreba nimeni cu cate lansete dai si la ce dai. Si niciodata nu am fost controlati la plecare. Bine ca nici nu aveam cine stie ce 🙂

Si capturile din toamna

Chiar daca nu am folosit nimic din bijuteriile aratate in postul anterior am reusit oarecum o performanta. Aproape 30 de kg de peste in doi insi…pentru noi chiar este o performanta. Mai ales ca am folosit numai monturi clasice de crap. Cu plumbul jos si cu doua carlige…vai mama lor 🙂 Da te pui tu cu norocul? Nu se poate.

Si pentru ca unii oameni sunt suspiciosi…dar mai ales ofticosi ( sa traiesti Petrule 😛 ) pun si filmuletul…nu de alta dar sa nu avem discutii :)))) (prietenii stiu ce-i cu vorba asta)

Performanta este cu atat mai mare cu cat singura momeala folosita a fost rama. Rama rosie ziua si rama neagra noaptea. Si ne-am facut mamaligi peste mamaligi cu mii si mii de arome, am avut tot felul de nada, soiuri de porumb si o gramada de dracovenii (cred ca in nicio iesire nu am stat mai bine ca acum) si cu toate astea lupta mare s-a dat la rama.

Am observat ceva oarecum ciudat. Seara tragea de la ora 21 pana la ora 24. Parca erau nebuni. Alergam pe digul ala de nebuni. Ca aveam mai multe lansete aruncate, cam la o distanta de 50 de m intre el.  Dar tragea numai cand era luna plina. Cum luna era acoperita de nori….cum gata totul era mort si lansetele ziceai ca sunt aruncate in cada nu in crescatorie.

P.S. La plecare am trecut pe langa niste pescari. Cu lansete peste lansete. Normal i-am intrebat ce au facut? Cica toata noaptea caras…si vreo doi ciortani. Se spuneam ca dadeau la tot felul de sf-uri. Ne-am tinut gura, am zambit ironic si ne gandeam ca am prins aproape 30 de kilograme de ciortan si crap….la banala rama :)))))

Achizitiile din primavara

In general la inceputul anului imi fac investiile in accesoriile pentru pescuit. Anul asta datorita prietenului Cristi am fost mult mai kinky in materie de accesorii. Ca design m-au dat pe spate.

Aaa…am uitat sa spun ca sunt si tipul pescarului puturos. Care nici nu stie si nici nu are rabdare sa lege carlige si sa faca monturi. Si din aceasta lene…nu am pus mana sa invat. Si la urma urmei, pentru ce sunt prietenii? Sa iti faca cele necesare cand ai nevoie. Nu? 🙂

Si uite ca le face…si le face chiar bine. Sunt extrem de incantat. 

Are omul mana, are rabdare, e migalos dar mai ales extrem de priceput. Studiaza, se documenteaza. Pur si simplu traieste pentru pescuit. E lumea lui si nu trebuie sa-l scoti de acolo. E vorba de Cristi Pescarul…care sper sa il am colaborator pe acest site 😛

P.S. Sunt atat de incantat de ceea ce mi-a facut…incat a trecut aproape un an si nu am folosit nimic din aceste bijuterii. Asa ca merg tot pe monturile clasice pe care le aveam :))))

Pescarul Nemesis

Acum cateva zile primesc un telefon de la Godfather si imi propunea un nou proiect. Un blog pe teme de pescuit. Prima reactie a fost…ok il facem…dar ce scriem in el? Pai scriem de toate nebuniile noastre, de ideile noastre, de iesirile noastre. Cum sunt pe principiul ca in viata merita sa incerci orice…am acceptat.  Desi imi place mai mult sa stau pe balta, sa lansez decat sa scriu cum am lansat…sau ce momeala am folosit.

Dar sa ma prezint si eu. Sunt tipul pescarului care cum spunea si Godfather in postul anterior, vine pe balta fara cine stie ce scule sta si priveste toata balta…face caterinca, dupa care lanseaza. Mai sta putin…mai face caterinca…si scoate pestele. Care in ultima perioada sunt cam marisori. Sunt se pare tipul pescarului extrem de norocos. Reusesc sa gasesc intr-un luciu de apa de cateva hectare o bucatica de 30 cm patrati in care se afla un peste…si il prind. Nu am excelat niciodata la partea de scule…dar inca mai excelez la noroc. Noroc…care sper sa nu ma paraseasca.

Imi place sa ies…imi place aventura…imi place sa lansez…si cand se prinde ceva sa recuperez.  E o senzatie unica inteleasa numai de pescari. Cei care nu au prins peste niciodata…nu pot intelege. Se rezuma sa spuna ca pescarii sunt nebuni…si mai bine decat sa cheltuie atatia bani si sa piarda atata timp pe balta…mai bine se duc in piata, la pescarie si cumpara peste.  Da am iesi mult mai ieftin sa facem asta…dar ori suntem pescari…ori nu mai suntem 🙂 Da suntem nebuni… dar senzatia este unica si nu se poate descrie in cuvinte.

Plecam de nebuni la sute de km distanta, conducem toata noaptea, ajungem rupti de oboseala dimineata pe balta…dar nu ne pasa. Nu simtim oboseala (dupa cateva energizante, cafele si Pepsi 😛 ) si ne apucam de treaba. De multe ori nu prindem…dar nu disperam. Ne incurajam ca la urmatoarea iesire va fi mult mai bine. Cateodata ne iese…dar de cele mai multe ori nu 🙂

In mare cam asta sunt. Pescarul amator si universal. care arunca si lansetele dar si unditele. Prinde la undita dar alearga si pe langa lansete. Trage, inteapa si scoate pestele. In ultimul timp ciortan si crap. Trage, inteapa si cand aproape sa-l scoata, il scapa. Nu dispera, nu se oftica…ca stie ca pestele e prost si se va intoarce 🙂

P.S. In timp voi mai dezvolta cum sunt, din punct de vedere al pescuitului. Dar sa rezum in doua cuvinte….as fi: pescarul norocos

Advertisement
November 2017
M T W T F S S
« May    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930